Pasi simpli si practici pentru o viata mai buna

Traim intr-un secol al vitezei in care ni se pare ca nu ne mai ajunge timpul sa ducem la final ceea ce ne-am propus chiar de dimineata si mai mereu amanam pe ziua de maine. De cate ori nu ti s-a intamplat si tie sa spui: „O sa fac mai tarziu sau Voi termina cu siguranta maine.”? Si culmea este ca „maine” din nou spui acelasi lucru si trece o luna si te intrebi cu ce este mai diferita luna aceasta de celelalte sau mai multumitoare.

Sunt si eu prinsa in ghearele amanarii pe maine pentru ca mi se intampla sa fac mai multe lucruri in acelasi timp sau imi calculez gresit o sarcina si mi se intampla sa ma prinda noaptea in pat facandu-mi bilantul pe ziua ce tocmai isi ia rams bun si nu am un zambet pe buze. Imi zic in sinea mea ca maine o sa fie mai bine, imi promit eu mie ca o sa imi dau mai mult interesul si nu am sa mai aman o sarcina pe care mi-o propun. Read the rest of this entry »

Cu iubirea la doctor

Celebrul scriitor Paulo Coelho spune asa: „Dacă e să fiu credincioasă faţă de cineva sau de ceva, în primul rând trebuie să-mi fiu fidelă mie însămi. Dacă e să caut dragostea adevărată, mai întâi trebuie să mă satur de iubirile mediocre pe care le-am întâlnit.”

Cum ajungi sa ai o astfel de relatie sau la finalul ei sa ramai cu un gust amar?

Poate fi o relatie tampon in speranta ca vom uita de partenerul din trecut, poate fi o relatie care se intinde pe o perioada lunga de timp si desi nu mai functioneaza cum ar trebui ne ambitionam din numeroase motive sa ramanem in ea, poate fi nevoia noastra de a fi intr-o relatie doar din teama de singuratate, poate fi o relatie in care urmarim sa atingem anumite scopuri si cu siguranta nu este iubirea si multe altele.

Povestea lui E. Read the rest of this entry »

Cand totul merge prost ce te motiveaza sa mergi inainte?

Cautam ieri un citat care sa imi descrie mai bine starea din acel moment si dupa 2 ore in care nimic nu ma multumea sau doar se apropia de conturul meu, mi-a sarit in ochi, mi-a facut cu mana un citat a lui Paulo Coelho care suna asa: „Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi.”

Libertatea mea, comoara mea cea mai valoroasa, prima mea iubire. Read the rest of this entry »

Lectii particulare cu sufletul meu

Draga suflet, 2012 bate la usa si este momentul sa facem bilantul pentru 2011.

Am sa incep cu o serie de intrebari care pe mine m-au atins foarte mult si sper sa te opresti si tu pentru cateva momente din alergatura vietii si sa te intrebi:

„Iti ingrijesti tu sufletul?

Il bagi macar in seama?

Il vindeci sau il ranesti?

Evoluezi sau te vestejesti?

Te extinzi sau te contracti?

Este sufletul tau tot atat de singuratic ca si mintea ta?

El este, oare, mai neglijat decat ea?

Si care a fost ultima data cand ai simtit ca sufletul tau se exprima?

Cand ai plans ultima data de bucurie?

Sau ai scris poezii?

Sau ai facut muzica?

Sau ai dansat in ploaie?

Sau au facut o placinta?

Sau ai pictat?

Sau ai reparat ceva ce e stricat?

Sau ai sarutat un copilas?

Sau ai tinut un caine lipit de fata ta?

Sau te-ai plimbat urcand un deal? Read the rest of this entry »

Astazi imi fac un juramant: SUNT EU!

Bag cheia in usa.

Invart de doua ori.

Imi arunc pantofii din picioare, trag fermoarul de la fusta, imi deschid nasturii de la camasa, fularul de la gat deja ma strange, nu mai pot respira, imi las hainele pe jos….sunt goala.

Ma indrept spre oglinda.

Simt marmura rece, incep sa imi tremure usor picioarele.

Imi arunc inelele de pe mana stanga, bratarile isi fac loc intr-un colt din baie. Im desfac timida bratara de la ceas…face dragoste cu marmura rece, am spart timpul, din nou.

Ceva rece si umed simt pe fata, ridic ochii, ma uit in sus, nu ma inunda vecinii, asa cum mi-as fi dorit, poate. Ma opresc acum, ma uit in oglinda.

TE IUBESC, scris mare cu ruj rosu. Imi inclin capul spre dreapta sa-mi vad mai bine chipul.

Sunt goala in fata oglinzii. Read the rest of this entry »

Viata este o experienta de iti lasa gura apa

“De mic copil ti s-a spus ca esti “rau”. Accepti ca ai fost nascut in “pacat”. A te simti vinovat este un raspuns invatat.
Ti s-a spus sa te simti vinovat pentru lucruri pe care le-ai facut cu mult inainte sa poti face, de fapt, ceva. Ai fost invatat sa-ti fie rusine ca nu te-ai nascut perfect.” Este un  citat la care eu am poposit cateva minute bune dupa ce l-am citit in cartea Conversatii

cu Dumnezeu.

Si cati ani m-am rusinat de „imperfectiunea” mea, cat de mica si insignifianta ma vedeam atat in viata mea cat si in viata altora. Imi aduc aminte ca in clipa in care deschideam ochii, murmuram printre buze si o injuratura: „La naiba, iarasi este lumina!” Uram efectiv sa ma trezesc, uram ziua, soarele, oamenii, doream sa dorm cat mai mult si tin minte ca am avut o perioada in viata mea in care incepusem sa ma izolez de lume. Imi petreceam foarte mult timp cu mine, ma simteam mai mereu neacceptata si neinteleasa de cei din jur, si atunci simtindu-ma nedorita nu vedeam de ce as mai putea sa-mi petrec timpul cu ei.

A existat si extrema cealalta cand ieseam foarte mult, casa era doar pentru venit, facut dus, daca nu faceam in alta parte si schimbat si asta daca nu aveam alte haine. Nu era casa mea, era o camera de hotel, asa am simtit-o la un moment dat, ma simteam straina la mine in casa, totul era rece. Nu, eu eram rece si automat asta transmitea si locuinta mea, insa era o realitate pe care eu o negam, nu doream sa o vad. Read the rest of this entry »

Povestea mea, povestea ta, povestea noastra

Ai toata viata un scolar pe care niciodata nu trebuie sa-l pierzi din ochi: tu insuti.
-Nicolae Iorga

Astazi mai invat ceva.

Astazi ma lupt din nou cu vechile convingeri.

Astazi este furtuna la mine in cap.

Astazi inima mea este nelinistita.

Astazi am simtit fiecare minut din viata mea, m-am trezit inainte de a suna ceasul.

Tic tac, tic tac, tic tac, parca asa imi era imnul din cap pe care il fredonam frenetic.

„Lucrurile nu vor sta mereu cum vrei tu, adu-ti aminte ca ai si un trecut care te influenteaza, nu il poti schimba.” Mi-a spus o ea importanta pentru viata mea. Si eu, bineinteles, am sarit de pe canapea, gesticuland destul de haotic, si i-am spus pe un ton usor apasat: „Nu voi permite trecutului sa stea in calea mea, a trecut, gata, este ieri, rezultatele lui sunt fantastice azi desi au iesit din mocirla si daca la final, atunci cand trag linie pot zambi, nu inteleg de ce sa ma ingrijorez acum?”

„Pentru ca, draga mea, anumite momente au fost marcante in viata ta, de o incarcatura emotionala foarte puternica si ti-au ramas inradacinate acolo undeva in inconstient, in dulapul acela imens.”

„Da….”Freud”, stiu ce spui, insa eu m-am impacat cu el, l-am acceptat, il recunosc, mi-l asum, il inteleg, face parte din mine, stiu ca nu am cum sa il mai schimb si tocmai de accea am invatat sa-l privesc cu alti ochi, prin alte lentile.” Read the rest of this entry »

Iti place ce vezi in oglinda?

“Ar trebui sa le fim recunoscatori oglinzilor, pentru ca reflecta doar exteriorul.” spune Samuel Butler.

Oare?

Uneori da, pentru ca de cele mai multe ori nu suntem pregatiti sa vedem adevarul din launtrul nostru, ne-ar fi prea rusine, ne-ar fi teama, ne-ar fi frica, am fi furiosi pe noi si de aceea de multe ori ne imbracam in „haine scumpe” si iesim in lume sau ne luam masca de pe masa de la intrare si iesim pe usa.

Am fost invatati sa cautam binele si frumosul in afara noastra. Vrem mai mereu si mai mult si mai bine, insa ne raportam la ceva trecator, la lumea materiala, la competitia existenta in societate, intre oameni.

Sezonul acesta se poarta dantela, si eu ma duc frumos la magazin si imi cumpar o rochie din dantela, o pun seara pe mine cand ies in oras si culmea vad multe femei care poarta rochii din dantela. Ce fac eu? Ma duc sa imi cumpar si pantofi cu broderie din dantela si manusi si palton chiar, si daca ma enervez imi fac si un tatuaj.

Societatea iti dicteaza stilul, gandirea, felul in care tu trebuie sa te comporti, cum trebuie sa vorbesti, iti pune limite, te ingradeste, nu te lasa sa fii tu.

Nu te-ai saturat sa fii un robot?

Nu te-ai saturat sa iti mimenzi viata?

Nu te-ai saturat sa visezi atat?

Nu te-ai saturat sa te tot lasi condusa de altii?

Poate nu, poate ti-e bine intr-o asa falsa siguranta, intr-o fericire iluzorie. Poate esti multumita ca ai un loc de munca, stii ca la sfarsitul lunii vine salariul si tu iti poti plati intretinerea, ratele, hainele si poate iti mai ramane si de o acadea. Read the rest of this entry »

Alegerile mele de azi reprezinta ziua mea de maine

„…Timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare.” Morometii

Timpul…

Timpul meu….viata mea….

Azi este una dintre acele zile de o mare incarcatura emotionala.

Azi a fost si este una dintre cele mai importante zile din viata mea.

Azi anumite lucruri nu au depins numai de mine.

In urmatoarele zile si ani astept sa culeg ce am semanat de 5 ani incoace, ce am sadit azi.

Am inceput sa vad timpul cu alti ochi, sa percep altfel notinuea timpului. Am invatat ca trecutul nu ma conduce, nu ma ghideaza cum vrea el, ci este slujitorul meu, imi ofera informatii pretioase, imi ofera raspunsuri la anumite intrebari, imi rezolva probleme.

Se stie ca orice cauza are si un efect, felul in care gandesti si actionezi acum are efect peste cateva minute, ore, zile, ani. Toate au un efect. Read the rest of this entry »

Intr-o lume nebuna tu mai crezi in iubirea adevarata?

A fost odata ca niciodata o fata si un baiat. Fata dorea cu disperare sa fuga de acasa, sa isi gaseasca un sot si sa isi intemeieze o familie. A inceput calatoria prin lume alergand dupa Fat-Frumos pe cal alb. Dupa ce a pupat multe broaste raioase a crezut ca intr-un final si-a gasit printul. Dupa 3 ani de relatie si-au adunat rudele, prietenii si au pus de o nunta mare. Finalul ar trebuie sa fie: „si au trait fericiti pana la adanci batranesi!”, insa in acest caz si multe altele nu este asa, ajung la batranete insa nu fericiti.

Fata noastra a devenit femeie dupa nasterea primului copil, toata atentia si dragostea au fost indreptate catre pruncul cel mic si sotul se lupta sa mai castige si el timp cu draga lui sotie.

Timpul trecea si ea se neglija din ce in ce mai mult.

Timpul trecea si kilogramele se adunau.

Timpul trecea, treningul si camasa sifonata de noapte erau nelipsite din tinuta zilnica.

Timpul trecea si cartile se umpleau de praf, imbatraneau.

Timpul trecea si ei isi spuneau doar vorbe, fraze, cuvinte.

Timpul trecea si ultimul lucru pe care l-au facut impreuna a fost semnarea actelor de divort. Read the rest of this entry »